Colegiul Național de Arte Regina Maria Constanța

O adolescentă de 18 ani, clasa a 12-a, an decisiv, dezvoltă anxietate socială survenită în urma divorțului părinților. Teama de eșec, lipsa părinților, sentimentul de neputință o macină pe fată, obligând-o să rămână captivă între patru pereți, unde limitele nu sunt ziduri, ci frici, gânduri și tăceri. Terapia, fără efect, ajunsă în a 5-a zi de izolare, terapeuta îi propune un exercițiu: „Găsește un orizont și încearcă să-l atingi ca și cum nu ar exista limite”. Dar cum poți vedea orizontul când trăiești într-o ceață continuă? Pe măsură ce criza atinge punctul culminant, eroina descoperă că adevărata limită nu este anxietatea, ci creierul ei.